Ce terapii funcționează pentru dermatita atopică la adulți

Dermatita atopică, cunoscută și sub numele de eczemă atopică, este o afecțiune inflamatorie cronică a pielii, caracterizată prin mâncărime intensă, uscăciune și episoade recurente de erupții cutanate. Deși este mai frecventă în copilărie, numeroși adulți continuă să prezinte simptome sau dezvoltă boala la maturitate.

Gestionarea acestei afecțiuni presupune o abordare complexă, care combină îngrijirea zilnică a pielii cu tratamente medicamentoase și modificări ale stilului de viață.

Importanța diagnosticului corect

Înainte de a începe orice terapie, este necesar ca un dermatolog să confirme diagnosticul. Simptomele dermatitei atopice pot fi confundate cu cele ale altor afecțiuni, cum ar fi psoriazisul, dermatita de contact sau infecțiile cutanate fungice. Un diagnostic precis permite alegerea tratamentului adecvat și prevenirea utilizării inutile a unor medicamente.

Îngrijirea zilnică a pielii

Un pas fundamental în controlul dermatitei atopice este menținerea barierei cutanate. La adulți, pielea tinde să fie mai uscată și mai predispusă la fisuri, ceea ce favorizează pătrunderea alergenilor și a bacteriilor.

• Aplicarea de emoliente bogate, fără parfum, de două–trei ori pe zi.
• Folosirea produselor de curățare blânde, fără sulfați agresivi.
• Evitarea apei fierbinți, care accentuează uscăciunea.
• Tamponarea delicată a pielii cu prosopul, nu frecarea energică.

Menținerea unui nivel optim de hidratare reduce frecvența puseelor și intensitatea simptomelor.

Tratamente topice antiinflamatorii

În perioadele de exacerbare, medicii recomandă creme sau unguente cu corticosteroizi topici, adaptați severității leziunilor. Acestea reduc inflamația și mâncărimea, accelerând vindecarea. În zonele sensibile, cum ar fi fața sau pliurile, se pot folosi inhibitori de calcineurină (tacrolimus, pimecrolimus), care nu subțiază pielea.

Utilizarea tratamentelor topice trebuie făcută conform indicațiilor medicale, deoarece aplicarea excesivă sau pe termen lung a corticosteroizilor poate duce la efecte adverse locale.

Terapia cu antihistaminice

Mâncărimea intensă este unul dintre cele mai deranjante simptome. Antihistaminicele, în special cele sedative administrate seara, pot ajuta la reducerea senzației de prurit și la îmbunătățirea somnului. Deși nu tratează direct inflamația, acestea contribuie la creșterea calității vieții în timpul puseelor.

Fototerapia

Expunerea controlată la radiații ultraviolete (UVB cu bandă îngustă) este o opțiune eficientă pentru pacienții cu dermatită atopică moderată sau severă care nu răspund suficient la tratamentele topice. Fototerapia reduce inflamația cutanată și activitatea sistemului imunitar local, având și efecte antipruriginoase. Ședințele se fac în mediu medical, sub supravegherea unui specialist, pentru a evita riscurile asociate expunerii excesive la UV.

Medicația sistemică

În formele severe, rezistente la terapiile locale, medicii pot prescrie medicamente cu acțiune sistemică:

• Ciclosporina – imunosupresor eficient pe termen scurt, folosit pentru reducerea inflamației severe.
• Metotrexatul – opțiune pentru pacienții care nu tolerează alte imunosupresoare.
• Azatioprina – utilizată în cazuri selectate, cu monitorizare atentă a analizelor de sânge.
• Medicamente biologice – cum este dupilumab, care acționează specific asupra mecanismelor imunologice implicate în dermatită.

Aceste tratamente necesită evaluări periodice pentru a preveni efectele secundare.

Controlul factorilor declanșatori

Identificarea și evitarea factorilor care agravează dermatita atopică este la fel de importantă ca terapia medicamentoasă. Printre cei mai frecvenți se numără:

• Contactul cu detergenți agresivi și substanțe chimice iritante.
• Transpirația excesivă și hainele sintetice.
• Stresul emoțional prelungit.
• Alimentele care provoacă reacții alergice individuale.
• Temperaturile extreme și schimbările bruște de umiditate.

Ținerea unui jurnal al simptomelor poate ajuta la identificarea acestor factori.

Rolul alimentației

Deși dermatita atopică nu este strict cauzată de dietă, la unii adulți anumite alimente pot intensifica inflamația. Medicul poate recomanda teste alergologice sau o dietă de eliminare temporară pentru a observa reacțiile pielii. În general, o alimentație echilibrată, bogată în acizi grași omega-3 (din pește, semințe de in, nuci), vitaminele A, C și E, contribuie la sănătatea pielii.

Suplimente și terapii complementare

Anumite suplimente, cum ar fi uleiul de pește sau probioticele, pot avea efecte benefice la unii pacienți, însă rezultatele variază. Fitoterapia, cu extracte antiinflamatorii din plante, sau băile cu ovăz coloidal pot aduce confort suplimentar, dar trebuie utilizate doar după avizul medicului, pentru a evita reacțiile adverse.

Gestionarea stresului

Relația dintre stres și dermatita atopică este bine documentată. Stresul poate declanșa sau agrava puseele, iar aspectul vizibil al leziunilor poate, la rândul său, crește anxietatea. Tehnicile de relaxare, meditația, yoga sau terapia cognitiv-comportamentală pot contribui la reducerea intensității simptomelor.

Îngrijirea în timpul nopții

Mulți adulți cu dermatită atopică resimt agravarea mâncărimii noaptea. Pentru a limita scărpinatul și agravarea leziunilor:

• Menține temperatura camerei între 18–20°C.
• Poartă pijamale din bumbac moale, fără cusături iritante.
• Aplică emoliente cu 30–60 de minute înainte de culcare.
• Poți folosi mănuși subțiri din bumbac pentru a preveni zgârierea pielii.

Consultații regulate

Dermatita atopică este o afecțiune cu evoluție imprevizibilă. Monitorizarea periodică de către un dermatolog permite ajustarea tratamentului în funcție de starea pielii, răspunsul la terapii și eventualele efecte secundare. În plus, medicul poate recomanda analize suplimentare pentru a evalua starea generală de sănătate.

Importanța educării pacientului

Înțelegerea modului în care funcționează boala și cum pot fi aplicate corect tratamentele este esențială pentru controlul simptomelor. Un pacient bine informat își poate adapta rutina zilnică, poate recunoaște semnele unui puseu și poate interveni rapid pentru a preveni agravarea.